Vreme de primăvară cu ghiocei şi vânt rebel. La 11 fix era întâlnirea din Piaţa Matache. Am luat-o pe jos de la staţia Berzei până la destinaţie. Casele în care intrasem să facem poze acum câteva săptămâni, erau dărâmate deja. Un bloc aştepta resemnat bucurându-se de ultimele raze care-i mai netezeau scăfârlia bătrână. Zilele astea-i va veni şi lui rândul. Oamenii s-au mutat din zonă. Strada era mult mai calmă decât ultima oară când am trecut pe acolo. Trecători răzleţi. Maşini, e adevărat, destul de dese, dar traficul începe să scadă destul de vizibil. Din loc în loc camioane şi excavatoare încărcau molozul sau, mai bine zis, cărau casele fărâmiţate şi le duceau departe, eliberând locul. Vântul răsfira praful pe stradă creând o imagine de western – de sat părăsit după ce a fost atacat de indieni.
Când am ajuns la Matache se strânseseră puţini oameni. Mă aşteptam să participe la protest mai multă lume. Ştiam că societatea civilă e slabă, laşă şi se implică greu, dar de data asta am văzut-o cu ochii mei. Speram să fie doar o prejudecată de om neinformat.
Nu a trecut mult şi mica adunare de artişti, arhitecţi şi nostalgici a fost înconjurată de poliţişti, negri şi bine făcuţi în contrast cu grupul de tineri uscăţivi şi verzi. Unii veniseră cu copiii la desenat faţada pieţei după natură. Alţii veniseră să facă fotografii. Nu era ceva mai paşnic, mai flower power, ca acea adunătură pricăjită şi puţin speriată de namilele venite să menţină, chipurile, ordinea publică.
Nu am putut să nu mă întreb cum se poate ca o mână de artişti să fie înconjurată de un lanţ de poliţişti într-o piaţă publică unde cred eu că toată lumea are dreptul să se adune şi să vorbească sau să deseneze. Oare ce-ar fi Parisul dacă şi-ar scoate pe străzi toată poliţia pentru a-i împrăştia şi amenda pe toţi cei care ocupă spaţiile publice din jurul catedralelor, bisericilor sau monumentelor istorice?
Umbla vorba în grup că poliţia ar urma să ne amendeze pentru staţionare. Aberant! Aşa se explică oare de ce bucureştenii nu locuiesc spaţiile publice? Oare edilii nu amplasează bănci în acele zone, tocmai pentru a nu-i stimula pe oameni la adunări mai mari de, să zic, 5 persoane?
După vreo două ore de făcut corp comun cu oamenii din piaţa, am plecat înspre casă oprindu-mă să mai fotografiez pe ici, pe colo. Cam atât a meritat Piaţa Matache?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu