sâmbătă, 25 octombrie 2008

din festival în festival

Festivalul Internaţional de Literatură de la Bucureşti adică
http://www.supliment.polirom.ro/filb/index.htm

adică snobism livresc şi pişcotăreală miercuri şi joi. Nu bag mâna în foc pentru vineri deoarece trebuie să plec la Mangalia cu mandat de aducere sau de ducere. Nu s-a discutat nimic despre un mandat de întoarcere. Aş vrea să stau pe acolo un week-end, să mă liniştesc. Ce poate fi mai trist decât Marea Neagră toamna cu friguri şi cer mohorât?
Un proces de conştiinţă care va încerca să mă doboare. Cum poate justiţia să se bazeze pe amintiri, pe mărturii inexacte, pe ceea ce voi spune eu? Singură, speriată, infantilă, revoltată, melancolică. Festival şi judecată, literatură şi justiţie, poveşti şi mărturii.

vineri, 24 octombrie 2008

praf

nu mai am ce să spun şi, decât să spun, nu mai spun şi, decât să numai spun, spun
Nu am mai văzut o foaie albă de word care să ceară şi altceva decât expoziţii, festivaluri, seri culturale, serate muzicale, spoturi publicitare, comunicate de presă, rapoarte de activitate... de nu mai ştiu când. Şi pentru că nu am apucat să mai scriu şi de ale mele, mă simt ca şi cum aş fi fost plecată departe şi aş fi găsit obiectele aşteptând pline de praf şi în dezordine şi oamenii cu care s-a întâmplat ceva între timp, uitându-mă. Nu ştiu de unde să încep aşa că mă gândesc să termin. Mâine, pe lumină şi odihnă, vreau să scriu ca şi cum m-aş întoarce acasă.

marți, 21 octombrie 2008

sunt

Am primit leapşa cu SUNT de la Simina. Nu am răspuns repede, posibil să fi rămas chiar ultima, dar nu e intrecere, nu? Ceea ce urmează este o scriere mai veche.

sunt apa neagra în care ţi-am spălat ciorapii
sunt acul cu care ţi-am cârpit cămaşa la subraţ şi pantalonii în cur
sunt oala roşie cu toarte ruginite şi arse în care ţi-am gătit
de atâţia ani

sunt ligheanul cu lături din care ţi-am hrănit porcii
sunt ţarina care-ţi rodeşte primăvara după ce ai aruncat sămânţa
sunt cuvintele împleticite pe care le-nşiri la beţie
de atîţia ani

sunt durerea ta de picioare când stă să plouă
sunt parfumul femeilor cu care mă înşeli
de atîţia ani

sunt lupta pe care nu o vei da
sunt drumul pe care nu-l vei umbla
niciodata

Dau mai departe la Dana, la Marius si la cine mai are chef de a fi.

tandre firi

Nouă ni s-a spus asta, nouă ni s-a promis asta, noi am aşteptat...
Seniorul a ascuns ghiveciul cu trandafiri într-un mare dulap, în care nu mai era nimic altceva.
Nouă ni s-a inoculat ideea cum că va veni cineva şi ne va salva.
Foarte mulţi, printre care mă număr şi eu, am crezut că suntem pierduţi.
Şi cum, nu suntem pierduţi?
Doar câţiva luau totul în râs şi scriau panflete. Ei erau cu adevarat dintre cei pierduţi.
Probabil că şi asta ni se spusese.
De fapt, tot ce ştiam, ni se spusese de cineva.
Noi nu spuneam niciodata nimic, noi doar aşteptam.

miercuri, 8 octombrie 2008

pagina 187

(Viaţa unei sau a două generaţii poate fi cuprinsă într-o frază sau în două pagini; marile rânduri a patru existenţe deosebite sau banale : „S-a născut la... A murit la...” Da, dar între ţipătul vieţii şi ţipătul morţii? „S-a născut la... A fost batjocorit pe nedrept... Nu a fost înţeles... A murit la...” Da, şi ce altceva ? „S-a născut la... S-a căutat prin cărţi... S-a căsătorit... A avut un fiu... A murit la...” Da, da şi ce altceva? „S-a născut la... Şi-a lepădat cărţile... Se gândea că va supravieţui prin fiul său... A murit la...” Da, şi altceva? „Era mic de statură şi bondoc. A fost copil şi a fost bătrân... Se numea Salomon Schwall...” Da, da şi ce altceva? „Se numea Salomon Schwall... Nu-şi mai amintea de tinereţe... Şi-a părăsit insula... S-a dus în Portugalia... Soţia sa se numea Léonie...” Da, da şi ce altceva? „S-a stabilit în sudul Franţei împreună cu soţia sa... Era anticar... I se spunea « Evreul »... Soţiei şi fiului său li se spunea : « soţia şi fiul Evreului »”. Da, şi altceva? „A murit. Şi soţia sa a murit... Au fost îngropaţi într-un pământ care nu-i ştia după nume, în apropierea câtorva cruci”. Da, şi altceva? „Fiul său era francez... În război a luptat pentru Franţa... A fost decorat...” Da, da şi ce altceva? „În război a fost infanterist... a fost rănit... decorat...” Da, da şi ce altceva? „I se spunea tot «Evreul »... Se însură cu Rebecca Sion pe care a cunoscut-o la Cairo... S-a întors cu ea în Franţa...” Da, şi altceva? „A devenit negustor, în amintirea tatălui său... Strânsese din călătoriile sale tot felul de obiecte... măşti din Oceania şi din Africa... porţelanuri şi pietre semipreţioase din China, fildeş din Japonia...” Da, da şi altceva? „A avut o fată, Sara...” Da, şi altceva? I se spunea de asemenea «Evreul », iar soţiei şi fiicei sale « soţia şi fiica Evreului »”. Da, da şi altceva? „Şi-a pierdut credinţa... Nu mai ştia cine este... Era francez... decorat... Soţia şi fiica sa erau franţuzoaice...” Da, şi altceva? „A luat cuvântul de câteva ori în public, pentru secătuirea rasismului, pentru afirmarea drepturilor omului...” Da, da şi altceva? „A murit într-o cameră de gazare, în afara Franţei... şi soţia sa a murit într-o cameră de gazare, în afara Franţei... şi fata s-a reîntors în Franţa cu mintea rătăcită...”)
Edmond Jabès, Le livre des questions

luni, 6 octombrie 2008

autumnală

nu mai am timp

chef

loc şi nici stare să mai s c r i u punct


miefrig
mieGREU
nuamlacine
unde, cum, de_ce,

ca să nu mor am dat drumul la televizor
am băgat reşoul un priză şi am dat drumul la aragaz şi la foen şi la muzică şi la internet si la tot ce ar putea face cald, dar nu se face cald
să fie căldură / şi s-a făcut întuneric
să fie iubire / şi s-a făcut ură
să fie_______________________nu a fost