plasa cu reduceri

Cât de departe poţi merge cu reducerile? Până la Băneasa dacă stai în Berceni sau până în Vitan dacă stai în Drumul Taberei.
Cât de departe se poate merge cu reducerile? Până la 90%. Realitatea nu o cunosc decât şefii de magazin.

După ce sunt anunţate cu mare tam-tam la televizor, după ce însăşi reportera trimisă la faţa locului se face că îşi cheltuieşte toată solda pe haine şi transmite din cabina de probă pentru a convinge telespectatorul, telespectatorul se duce să se convingă a doua zi cu riscul că va pierde ştirile de seară. E un telespectator sceptic pentru că aşa a fost învăţat ca la pomul lăudat să nu se ducă cu sacul. Nu are decât să dea căutare de google şi uite câte substantive se adună pentru a forma grup nominal: unele previzibile (sezonul reducerilor, perioada reducerilor, luna reducerilor, vremea reducerilor), altele catastrofice ( avalanşa reducerilor, valul reducerilor, şocul reducerilor); unele poetice (noaptea reducerilor, aripile reducerilor), altele sportive (campioanele reducerilor, maratonul reducerilor, etapele reducerilor, startul reducerilor); unele muzicale (tonul reducerilor), altele beligerante ( bătălia reducerilor, regulile reducerilor, arma reducerilor, regimul reducerilor); unele mondene (vedeta reducerilor), altele morbide (febra reducerilor, mania reducerilor, nebunia reducerilor). Toate sunt argumente în plus ca să nu-şi ia un elan prea mare. Oricum bani prea mulţi nu mai are, că e după „sărbători” când a cheltuit, conform statisticilor, mai mult decât a produs. Dar se duce, după cum am zis, să se convingă. Ia un autobuz până în centru, apoi schimbă şi ia alt autobuz până la capăt sau nu chiar, ci până la o staţie numită, constată el cu mirare şi umor, „Drumul mătăsii”. Dacă are Logan, e mai simplu: opreşte în parcare, un pic mai aproape de intrarea în mall, în spatele unui BMW X3, după ce şi-a căutat un timp, cu emoţie şi cu răbdare, un loc în orânduirea aceea de maşini de toate felurile şi culorile.
Dacă stau bine să mă gândesc, acel telespectator este mai degrabă o telespectatoare care, pe lângă doza de scepticism, îşi mai cară în poşetă şi dorinţa de a purta lucruri noi şi „de firmă” pentru a seduce sau pentru a-şi impresiona prietenele şi colegele. Parcă le şi auzi: Vai ce plovăraş frumos! De unde l-ai luat? Fată, l-am luat din Baneasa Shopping City, ştii? acolo unde îşi face Răduleasca emisiunile în direct, duminica. Bineînţeles că nu le va povesti cum a scărmănat prin teancul de haine aruncate una peste alta ca nişte zdrenţe date de milă sărmanilor şi cum, citind preţul de pe etichetă s-a indignat că o cârpă violet poate costa 150 de lei. Le va ascunde şi faptul că o reducere de 70% nu transformă produsul în chilipir sau că, deşi lipite pe gemuri, aceste cifre îmbietoare nu sunt decât nişte păcăleli cu pretenţii de strategie de marketing. Dar poate le va spune că într-adevăr legea pungilor de plastic se aplică şi că trebuie să plăteşti în plus dacă vrei să ai şi pungă de firmă. Şi dacă tot e vorba de discuţii „ca între fete”, pot spune că goana după solduri se dovedeşte a fi şi un bun prilej de a testa răbdarea şi dragostea partenerului. Poate el să aştepte în faţa cabinei de probă ca tu să încerci câte un produs din fiecare? Ştie să caute o haină cu un număr mai mare dacă tu îi ceri zâmbind şi făcând pe linguşitoarea ? Stă împreună cu tine la o coadă imensă şi îmbârligată chiar dacă numai pentru a-ţi cumpăra o pereche de mănuşi? Se supără dacă îl rogi să-ţi care plasele sau dimpotrivă este săritor şi galant şi se oferă chiar el să le ducă pe toate chit că la un moment dat nu va mai face faţă? (lista de întrebări rămâne deschisă)
În final, după ce ai luat inima târgului, te aşteaptă un drum lung înapoi, ceaţă, ambuteiaje, claxoane şi vitrine ornate matematic cu 0%.