vineri, 5 decembrie 2008

gemeni

Ne vom plimba pe străzile Barcelonei
Tu cu faţa ta de şoricel
Curtenitor şi trist
Zâmbind imberb şi imbecil
Într-o maşinuţă albastră
Iubindu-ţi cele două femei
În faţa catedralei lui Gaudi
Noi cumpărându-ne cercei
4 euro perechea şi sărutându-ne
Mai întâi lobii urechilor
Apoi mărgeluşele de sticlă violet
Îţi voi creşte un copac de lumină
Îmi promiţi
Îţi voi dărui porumbei de zahăr
Îi promiţi
Micul meu polonez
Te voi alinta
Micuţa mea basarabeancă
Îmi vei spune
Iar ei îi vei spune fata mea
Iar ea va tăcea ca mai mereu
Ea nu-ţi va spune în niciun fel
Chiar dacă nimeni nu înţelege ce ne vorbim
În parcul Güell
Părem turişti veniţi de oriunde
Pentru câteva secunde
Trecând discret printr-un oraş discret

Iarna trecută la Paris
Îţi mai aminteşti
Era la fel
Stăteam toţi trei pe iarbă şi înjuram
Ne întreceam în porcării
Din când în când eu vă făceam poze
Deşi vă poceaţi şi nu stăteaţi locului
Aţi ieşit atât de bine încât
La serviciu toţi au crezut că aţi fost doar voi
Nimeni nu ia seama la fotograf
Cât de uşor se poate ascunde
Vă iubeam atât de mult
Că doar un afiş la un film de Godard
M-a făcut să-mi doresc şi altceva
Am mers singură la cinema
Erau câteva persoane în sală
Poate chiar două sau trei
Nu mă puteam concentra prea bine
Auzind respiraţia cuiva din spate
Nu înţelegeam cuvinte doar respiraţia ceea
Şi mă gândeam la voi
Dar nu m-am hotărât să plec
M-aţi aşteptat la ieşire
Îngheţaseţi de frig şi de plictiseală
M-ai întrebat cum a fost
Nu am răspuns traversasem deja strada
Maşinile treceau pe şosea
Era o imagine din mai multe filme
Îmi dădusem seama de asta
Priveam aproape hipnotic numerele de înmatriculare
Până când s-a făcut noapte
Şi mă găseam altundeva
Ca într-un copac de lumină
Liftul ne ducea sus sus sus
Deasupra oraşului eram albi şi scânteietori
Ca nişte porumbei de zahăr

Un comentariu:

Anonim spunea...

asa da! felicitari!