Oraşul lui Dumnezeu

Nici nu ştiu unde este Rio. Deşi am auzit de mii de ori vorbindu-se despre el. Cine nu ştie de faimosul carnaval şi de senzualitatea dansatoarelor de samba? Câte agenţii de turism nu se folosesc de fotografii ale imensei statui a lui Iisus, Cristo Redentor, chemând cu braţele întinse turiştii, de sus de pe Vârful Corcovado (Cocoşatul) la poalele căruia se întinde un peisaj exotic, sugestiv pentru un imaginar al Raiului?
Nu am avut niciodată curiozitatea să caut nici măcar în atlas sau pe wikipedia informaţii despre Rio de Janeiro. Azi, dând un search pe google, am aflat că Rio de Janeiro este situat pe ţărmul Oceanului Atlantic, că a fost capitala imperiului portughez şi cam 200 de ani, capitala Braziliei, că are o suprafaţă de vreo 5 ori mai mare decât a Bucureştiului, că are un stadion celebru - Maracanã - pe care se vor juca unele meciuri din campinatul mondial de fotbal din 2014... şi multe altele pe care le puteţi găsi şi voi pe net sau la faţa locului.
Am ajuns să mă interesez de Rio, după ce ieri am văzut un film care a rulat în cinematografe, în vara lui 2003, când eu... Nu am nicio amintire despre vara lui 2003. Oricât iaurt de soia aş mânca acum, oricâte repere mi-aş lua, nu ştiu ce am făcut în acea vară. Cert este că unii au fost să vadă Cidade de Deus şi li s-a părut o porcărie, iar alţii, aşa cum este şi normal pentru echilibrarea balanţei, au zis că este "genial, într-adevăr". După ce mi l-am descărcat şi eu şi l-am pornit de pe la mijloc, era să fiu de partea primilor. Dar am hotărât să am răbdare şi să văd cum începe. După primele 5 minute am căzut în extrema cealaltă. Filmul nu are legătură cu nimic din ce vă poate spune wiki despre Rio. Filmul nu este despre RIO. Cidade de Deus este una dintre cele aproape 300 de "favelas" care existau în anii '70 în oraş. Perioada în care se petrece acţiunea filmului este una teribilă pentru Brazilia: după câţiva ani de dezvoltare economică, ţara cade pradă unei dictaturi militare care va dura 20 de ani. Ţara pare a fi a nimănui sau a oricui are un pistol mai puternic şi tăria de a-l folosi împotriva celuilalt, oricare ar fi acela. Droguri, crime, tâlharii, violuri, reglări de contrui între bande, legile străzii, criminalitate juvenilă... Toate acestea se petrec sub ochii locuitorilor care au învăţat să acepte la început micile tâlhării, apoi crimele şi mai târziu luptele de stradă între bandele de traficanţi de droguri. Poliţia este coruptă, jurnaliştii sunt laşi, oamenii ştiu să tacă.
Printre arme şi droguri, mai este timp de fotbal, de plajă, de curse cu bicicleta, de istorii de iubire, de dans. Dar această normalitate a vieţii unui adolescent se preschimbă în următoarea secvenţă în violenţă, în furt la drumul mare, în împuşcături, în sânge şi în moarte.
Vocea din off pare a spune o poveste, pare a avea detaşarea necesară. Am putea-o accepta ca pe povestea copilăriei unui om născut în favela, care cunoscându-i străduţele, secretele, oamenii după poreclă şi după socoteală, a avut curajul şi norocul să arate celorlalţi, prin fotografii, ceea ce unii nu voiau, iar alţii nu puteau să vadă. Este detaşarea istoriei care, deşi consemnază uneori cu lux de amănunte faptele, nu pune suflet. Drama nu este a fotografului care spune povestea oamenilor din Cidade de Deus, el iese în cele din urmă învingător pentru că îşi urmează vocaţia, pentru că ajunge ceea ce şi-a dorit din copilărie. Drama este a puştilor care au învăţat să tragă cu arma, ucigându-şi tovarăşii de joacă şi fiind martori la crime. Ei au acum pistoalele.