moda străzii

Mai găseşti în unele reviste glossy sau de lifestyle sau de fashion o rubrică denumită chiar aşa, moda străzii, şi în care sunt arătate gagici pozând timid, fără figuri de manechine (adică fără privire-pierdută-buze-întredeschise-braţe-ridicate), cu o atitudine voit neprofesionistă care nu poate masca însă snobismul uneia care se crede importantă doar că şi-a expus în Elle bluza înflorată cumpărată de la vreun magazin cu reduceri din mall.

Cosmina, 21 de ani, se îmbracă după cum simte.
Viviana, 26 de ani, îşi confecţionează singură accesoriile.
Clementina, 19 de ani, adoră sandalele fără toc şi hainele lejere... să zicem.

Genul ăsta de păpuşele de abia scoase din cutie, cu lucruri asortate, stilate şi colorate nu prea vezi pe stradă sau ca să nu extind prea mult, nu întâlneşti în 41.
Dimineaţa, în tramvai vezi tot felul de femei care poartă fie haine modeste luate de la tarabă, fie haine „de firmă” (observ că stilul Zara este în top), fie o combinaţie între astea două. Dar la majoritatea e ceva care distonează: pantofii sau geanta sau accesoriile sau punga de plastic cu Billa ori altă firmă, chiar şi punguţa de carton, pentru cadou, considerată mai nou foarte chic cu flori de tot felul şi/sau cu înscrisuri gen for you, la mulţi ani. De exemplu, am văzut zilele trecute o fată cu o rochie elegantă, lungă până în pământ, plimbându-se agale pe Magheru ca o nimfă şi mâncănd sărăţele dintr-o pungă de Fornetti.
Artificialitatea arătată de revistele de modă este sfâşiată îmediat ce îţi ridici privirea dintre foile cerate şi priveşti puţin în jur. Doamnele care citesc astfel de reviste se entuziasmează şi spun ce mişto e fusta asta, ce simpatică e bluza, ce dulcică tunsoarea are, dar nu se vor înghesui să imite. Nu va putea nimeni să arate ca în revistă chit că acolo e prezentată chiar moda străzii. Ne îmbrăcăm fiecare, aşa cum zicea şi Cosmina, după cum simţim, după cum ne place, după ce haine găsim, după cum sunt preţurile, după cum ne stă bine, după cum ne impune locul de muncă, după cum se poartă (adică după cum se îmbracă şi alţii ca noi). Uneori ne asortăm ţinuta business cu sacoşa de piaţă pentru că venind de la serviciu ne gândim că nu mai e nici pâine, nici roşii şi ce ar fi dacă în seara asta am prăji nişte cârnaţi. Dar nici eleganţa mâncând sărăţele, nici deux pièces-ul cărând un pepene, nu sunt de prost gust sau cel puţin nu le consider eu aşa.
Iată un fel de listă a ceea ce nu-mi place mie la moda străzii: pantalonii trei sferturi, papucii, aurul, metanierul, roşcată sau blondă, telefonul cu breloc, Puma sau Nike. Oi mai fi uitat ceva. Am să încerc să le dezvolt pe fiecare în parte. Mâine cred că voi vorbi despre aur.