Harta sau de aici ar fi trebuit sa inceapa totul

În Madaba pe stradă, o stradă comercială sau poate că toate străzile sunt aşa în acea parte de lume sau e doar o prejudecată, în drum spre o biserică – a câta oare? – deja obosită gândeam obosit încât era să nu iau în seamă nimic, mai ales suvenirurile, o stradă de suveniruri, puteai lua orice sau puteai trece aşa cum am trecut şi eu fără să văd. Alţii mi-au arătat pe urmă tot ce-au cumpărat : brăţări, coliere, brelocuri... Stăteam ca nişte şcolari în bancă şi şuşoteam în timp ce ne vorbea ghidul – un iranian de vreo 78 de ani care părea de 50 şi care, se auzise, femeile bârfeau, că are o mamă în vârstă de 107 ani, ba 102, nici chiar aşa, de la izvorul lui Moise i se trage...

Când ne-am întors, am privit şi eu mai atent magazinele şi aşa am descoperit monede antice cu cercul ros, tocit spre oval, pline de nisip fin, împrăştiate într-o cutie printre biluţe, catarame şi piuneze. Byzantine, five dollars ! Am şters de praf faţa femeii care continua să zâmbească şi după atâtea sute de ani, copilăroasă şi lipsită de griji ca o împărăteasă sau zeiţă ce era. Five dollars ! No, thank you ! Eram decisă. Nu voiam să-mi cumpăr obiecte de care să-mi amintesc uitându-le prin diferite locuri din casă. Ştiu că aş fi putut să mă laud cu o monedă bizantină sau romană sau persană, cu cât mai veche şi mai îndepărtată, cu atât mai interesant, dar uite că nu mă laud. Putea la fel de interesant să fie falsă.

Stăteam în faţa reproducerii unei hărţi din mozaic, în stil romanic, cam din secolul V – VI din câte îmi amintesc. Una dintre cele mai vechi din lume, dacă nu cea mai veche. După ea se ghidau pelerinii. Se opreau la mănăstire, în drum spre vreun loc sfânt, priveau harta şi întrebau: cât mai e până la Ierusalim? Şi cineva, un călugăr poate, răsundea că vreo două nopţi dacă eşti cu calul. Aţipisem la poveştile iordanianului. Cineva râse lângă mine şi-mi spuse să luăm o cafea la următorul popas. Moţăiau mai mulţi. Apoi am intrat, cu bilet, în biserică să vedem celebra hartă orientată est-vest pe paviment. A mai rămas doar un fragment din ea. O mare bucată s-a pierdut din cauza lucrărilor care s-au făcut pentru restaurarea bisericii. E straniu cum de s-au păstrat tocmai Ierusalimul, Iordanul şi Marea Moartă, iar alte oraşe, munţi sau mănăstiri au dispărut. Acestea nu mai sunt în prezent aşa de căutate de pelerini. E posibil ca harta să rămână atâta timp cât vor mai fi pelerini, ca într-o istorisire a lui Borges. Când se va şterge, va fi şi sfârşitul. Vor dispărea şi locurile. Asta nu ne-a mai spus ghidul. Dar e posibil să fie aşa. Vapoarele de pe Marea Moartă, peştii din Iordan, dar mai ales Ierusalimul cu ziduri, cu porţi, cu biserica Sfântului Mormânt şi înscrisuri greceşti ca nişte căi. Să facem drumul invers. Aceasta e prima poveste.