marți, 17 iunie 2008

de la cap la cap

Nu mai am chef să scriu pe blog. După două săptămâni nu mai am nici antrenament, nici motivaţie. Şi care e chestia cu scrisul ăsta ? I-am făcut pe unii dependenţi, pe alţii repondenţi, pe mine m-am pus sub un semn de întrebare ca sub un duş şi m-am curăţat şi m-am răcorit. Am rămas datoare cu poveşti din deşert, ştiu. Le voi scrie poate aici, poate cu altă ocazie. Sper să îmi cumpăr un calculator în viitorul apropiat şi să scriu acasă, pentru a nu mai fura din timpul de la muzeu care este foarte preţios şi băţos. De când am venit, mă gândesc să-mi schimb radical meseria. Nu voi mai face altă facultate, Doamne fereşte ! Am să învăţ din mers, greşind şi luând-o de la capăt. Cel mai bine e să faci o meserie despre care nu ai habar. Am să încerc să fac ceea ce îmi doream în copilărie: arheologie. Dacă nu voi reuşi, sunt sigură că îmi voi găsi ceva care să compenseze. (Mă tem că pentru mine scrisul compensează orice).

Închei cu o formulă pe care o aud aporoape zilnic:

Te pup, baftă, ai grijă ce faci !

3 comentarii:

Anonim spunea...

formula asta deja ma scoate din papuci :P
eu macar zic :succes!
apuca-te de arheologie, daca aici iti da inima ghes, stii ce vise tembele am si eu si totusi vreau sa matin de ele...
dar sa mai scrii pe blog, ne place
pliiiiiiz :((

Anonim spunea...

Yes, don't give up writing!!!

Anonim spunea...

tare formula ta de sfarsit, atat de stereotipata, ca o poezie
dar face parte din the know-how social
eu o admir pe bunica mea care are o intreaga arta in a spune lucruri frumoase la urari de aniversari sau cu alte prilejuri, cu o fluiditate demna de admiratie
eu ma chinui sa scot de fiecare data ceva original dar asta din lipsa de stiinta a zicerilor impamantenite