A fost cândva Tricodava

De unde eşti? Din Bucureşti. De unde mai exact din Bucureşti? Din Drumul Taberei. Aaa, stai în Drumul Taberei? La ce staţie? Păi... la Tricodava.

O lună s-au tot chinuit să dărâme fabrica de tricotaje de peste drum. În loc, se spune că se va construi un cartier de blocuri. În copilărie stăteam la TricoTava, locul de unde tata îmi cumpăra în fiecare an un treling nou. În adolescenţă locuiam la trico-Da-va, pronunţam aşa ca să nu greşesc şi să mă fac de râs şi pentru că în secunda aceea cât îmi lua să spun, îmi treceau prin cap poza gri a lui Decebal din cabinetul de istorie, umeraşe cu pulovere colorate, Buridava şi o plasă de sârmă verde năpădită de buruieni. Deşi, de o săptămână nu mai există clădirea care a adăpostit ani de-a rândul utilaje de tipul Stoll şi Universal (fineţe 5E, 8E şi 10E) care produc(eau) tricotaje pentru bărbaţi, femei şi copii, având o capacitate lunară de 10.000 buc, staţia continuă să se numească tot aşa. Unii oamenii se prezintă că stau la Billa, denumire pe care au dat-o după magazinul de vizavi, construit în urmă cu câţiva ani, alţii, cei tradiţionalişti, mai pomenesc încă de fabică. E lipsa dezgustătoare de imaginaţie a edililor comunişti de-a numi locuri după fabrici sau uzine. Localnicii, am observat asta încă de pe când stăteam la cozi, preferă să se identifice mai mult cu spaţiile comerciale de unde-şi procură strictul necesar. Aşa se face că o prietenă a mea stătea la Complex, iar o alta stătea la Lizica. Lizica era vânzătoarea de la pâine. O femeie care a reuşit să boteze o zonă cu numele ei doar pentru că de la ea puteai să-ţi cumperi, după ce stăteai la o coadă formată dintr-un sfer de cartier, pâinea cea de toate zilele, cu sare sau fără sare.
Un alt toponim celebru al cartierului este piaţa Moghioroş. Puţin ştiu cine e acest personaj, mulţi sunt cei cărora puţin le pasă, dar aproape nimeni nu l-a uitat, ba se transmite din generaţie în generaţie, transformându-se din nume propriu în nume comun. După revoluţie, piaţa a fost chemată Drumul Taberie, iar mai apoi, în cinstea marelui dirijor, s-a numit Sergiu Celibidache (prin 1997, cred) şi aşa îi zice şi azi în scripte că în fapte tot la Moghioroş te duci. Şi cred că i se potriveşte bine numele. Zona nu aminteşte prin nimic de eleganţa unui dirijor de geniu. Îmbulzeală, ţigăneală, strigături gen 3 la 10 mii, înjurături, claxoane... un loc ca ăsta merită să i se zică moghioroş. Dar cum se va numi de acum înainte staţia din faţa blocului meu?