Noi ne amintim de tine cum stăteai
și spatele tău era așa alb
și gândurile noastre așa negre
Vara te așteaptă, ți-am spus
Străbate-ți drumurile sacre și vino
Curmalii ard pe dealurile din Galileea
Dar nu se văd până aici – râs sau plâns e totuna
Tristețea e deja în vene când
lichidul din pahar se împrăștie rece prin sânge
Tu ești molia beata care sare
într-o pilotă umpluta cu fulgi de gâscă
Sub care două corpuri freamătă
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu