vineri, 31 august 2012

Tramvaiul şi biblioteca


Motto: De pe şine adunate şi pe bloguri aruncate


Sfârşitul anilor ¢90. Iarna. Lume îmboşcănată şi tristă. La o staţie se suie o doamnă înaltă, elegantă. Se aşază pe un scaun, scoate o carte şi se apucă să citească. La altă staţie se suie un cincuagenar masiv, cam ponosit şi uşor pilit şi rămâne în dreptul scaunului cititoarei. După puţin timp, îl mănâncă limba şi spune: „Auzi, cucoană, ce citeşti acolo? ! Ce aici e bibliotecă! În tramvai nu se citeşte!” Doamna se uită încurcată la el şi nu mai ştiu ce replică a avut pentru că eu rămăsesem perplex şi a trecut şi mult timp de atunci.

Într-o dimineaţă în tramvai citeam, în picioare, Douăsprezece scaune, ediţia de la Adevărul, lângă o bătrână care stătea şi ea pe un loc, ca bătrânii. Se ridică să coboare şi-n acelaşi timp îmi zice: „Vă rog luaţi loc!” Mă aşez un pic încurcată lângă o tânără care citea şi ea o carte roşie de la Adevărul. curiozitatea m-a făcut să-i spionez coperta... Douăsprezece scaune. Eu ajunsesem la capitolul 11. Ea era deja la 17. Oameni cu scaun la cap, ce mai!

Tot dimineaţă, tot în tramvai – nu ştiu de ce mai scriu că e vorba de tramvai, când numai de tramvai e vorba – doi liceeni sau poate imediat după bac, mă văd citind şi-i aud: „Mă, tu ce ai mai citit de la Povestea cu doi bani încoace?” – „Nimic, mă, nu ştiu”. – „Mă, eu nu pot să citesc, nu-nţeleg nimic... nu ştiu...” Un domn se bagă în vorbă şi spune: „dacă ştiţi povestea cu cocoşul şi cu banii, ce vă mai trebuie?”

Ora 10. O doamnă într-o rochie înflorată, care putea la fel de bine să fie capot accesorizat cu cercei lungi de aur şi cu nelipsita poşetă de vinilin a doamnelor de la oraş, citea cu sufletul la gură Ghid pentru liderii care îşi doresc mai mult.

Vom mai călători şi vom mai vedea