pastel

În oraşele brutale faceţi-mi cu ochiul, dezvăţaţi-mă de viaţă, găzduiţi-mă o veşnicie

Expuneţi-mi în galeriile de sticlă caracterul pedant, inima lucitoare, frunzele pe care am călcat

Cu maci roşii acoperiţi-mi idealurile, bondari sobri să-mi strivească visurile

Cum de nu poposeşte nimeni în aceste lentile, cum de e cald în străfundurile morţii

Gângurind luceferii se-ntorc la culcare, tavanele timpului au început să curgă