parfumul

Toată ziua m-a urmărit un parfum. Şi asta a fost toată ziua. Sunt zile când nu mă urmăreşte nimic, iar firea mea este de a nu urmări pe nimeni niciodată.

Sunt zile când pot dansa şi simt atunci că dansul este firea mea, că sunt mai talentată decât Isadora sau Salomeea.

Sunt zile când pot scrie şi atunci scriu şi simt că scrisul este firea mea.

Sunt zile când cunosc toate limbile lumii şi pot vorbi fluent cu orice străin. Atunci simt că şi cuvintele sunt firea mea.

Uneori apare trecutul. Se furişează pe sub ochelari şi-mi face cu mâna. O gară este aproape şi din câteva în câteva minute un tren pleacă, un tren vine.

Partea bună este că se lucrează la timp. Nişte fizicieni îl întorc pe toate feţele şi el se lasă. Şi cu mine se joacă aşa ca un pisoi care se ascunde printre multele perne din pat şi apoi deodată sare. Şi iar dispare, şi iar sare. Ce nebunie!