mărţişoare pentru domnişoare

Nu am abandonat, nu am luat drumul exilului, nu am tras nici mâţa de codă şi nici nu am înfruntat vreo depresie. O săptmână întreagă m-am distrat din zi până în noapte, nu am avut timp de scris, nici acum nu am, dar mi-e teamă că voi pierde şi bruma de cititori care mai intră pe aici.
Nu aş vrea să enumăr pe unde am colindat atâta amar de timp. Nici nu mai ştiu.
Totuşi iată câteva chestii mişto care mi s-au întâmplat în ultimele zile:

• mi-am clătit ochii prin târg şi am cumpărat mărţişoare foarte frumoase pentru colege,
• am primit flori şi mărţişoare de la cine nu mă aşteptam, plus invitaţie în oraş şi la film, (am văzut în mol Juno la un preţ sumo),
  
• m-am întâlnit cu prieteni pe care nu-i mai văzusem de mult şi a fost prilej de bucurie,
• am vorbit la un pahar de vişinată cu o colegă de serviciu (dar nu chiar în timpul serviciului) despre o problemă pe care o declar prohodită,
• de fapt, săptămâna trecută a fost foarte logoreică, dar şi una a revelării unor adevăruri care m-au făcut să scap de depresie şi să cad în extrema cealaltă care nu ştiu cât este de sănătoasă nici ea.

Mai multe despre subiect voi încerca să scriu cât de curând.