vineri, 4 noiembrie 2011

Noiembrie

Trec prin toamnă târşâind, în halat şi pijama. Frunze galbene mi se lipesc de talpa papucilor. Picioarele-mi sunt reci şi degetele încreţite. Noiembrie, lună cu speranţele arse, cu gândurile scrum. Un pas înainte şi mă apropii de nicăieri. Un copac triumfând în moarte. Păsări pierdute-n văzduh. Nebună, îşi zic grăbiţii întorşi de la piaţă şi saci grei cără în spate şi sacoşe mari în mâinile lor bătrâne, printre blocurile de beton. Cazematele lor calde. Salvare, uitare şi scop. Bolnavă, spun văzându-mi halatul bordo. Cerşetore, ghicindu-mi buzunarele goale. La fiecare adiere frunzele cad, vorbele cad, soarele se sparge în ceaţă. Acum este timpul să nu mai ajung. 

2 comentarii:

Rodica spunea...

(noi)embri(e)on!

Anonim spunea...

frumos. patrunzator. frumos. trecator