EM vs H&M

Două evenimente au dezgheţat Bucureştiul în această primăvară. Primul, în ordine cronologică, a fost deschiderea unui lanţ de magazine foarte cunoscut amatorilor de shopping în străinătate. Al doilea, este centenarul Cioran.

Mash-uri de zeci de metri şi sute de citylight-uri au îmbrăcat bulevarde şi imobile la sfârşitul lunii martie. Plete blonde, rochii lungi şi înflorate, bluze vaporoase şi pantaloni scurţi au înţolit oraşul din centru la periferie mai ales prin zonele unde nu era el prea curat. Faţade întregi de clădiri istorice au fost învelite cu totul în pânzeturile publicitare. Femei gigant privind lasciv de la înălţime mulţimea şifonată şi grăbită trecând fără încetare pe străzile ce li se întindeau prăfuite la picioare. Promiteau preţuri accesibile şi haine de calitate. Mii de bucureşteni s-au îmbulzit să vadă marea minune promisă în zi de post. La câteva zile de la deschidere, obişnuitele pungi cu mâncarea pentru serviciu a călătorilor RATB purtau sigla H&M.

Nişte mash-uri, câteva citylight-uri, sute de stencil-uri şi un zid desenat toate marca Dan Perjovschi au însemnat Bucureştiul cu puţină cultură, cu ocazia împlinirii a 100 de ani de la naşterea lui Cioran. Femeile pastelate din reclamele H&M. sunt acum concurate de omuleţii lui Perjovschi străbătuţi de un cinism à la Cioran. Pe faţada Universităţii de Arhitectură, pe bulevardul I. C. Brătianu – chiar în piaţeta aceea de lângă spitalul Colţea care pun pariu că nu ştiţi că se numeşte Piaţa Emil Cioran, în staţiile de autobuze ori la metrou, ne scrie Cioran. Pe trotuare, din loc în loc, îi călcăm în picioare profilul stilizat, ajuns o linie puţin strâmbă.

Într-o ţară în care promovarea evenimentelor sau instituţiilor culturale este aproape nulă, proiectul iniţiat de Institutul Francez din Bucureşti, „Cioran în stradă de Dan Perjovschi” mai scutură puţin florile oraşului acum în aprilie. Chiar de aveţi obiceiul să mergeţi cu nasul pe sus sau dimpotrivă, cu privirea-n pământ, Cioran va fi acolo, subţire ca o dungă de creion, şi vă va vorbi. E nebunul care strigă-n deşert. E filozoful din agora pe care vin toţi să-l asculte. E o reclamă din care lipseşte cifra preţului. E un happening pe care îl înţelegem sau nu. E o mâzgăleală. E o vorbă înţeleaptă. E neobişnuit. E un moft. E pentru elite. E pentru toată lumea. E ceva.