Am luat, ca să ajung la muzeu, primul autobuz care a sosit în staţie. Deşi nu era chiar autobuzul care opreşte în poarta muzeului, ci unul care o coteşte la dreapta la o intersecţie, iar apoi mai e de mers pe jos ceva drum, tot am urcat pentru că îngheţasem de frig aşteptând. Şi hop controlorii! Lume puţină şi risipită pe scaune - exact obiectul unei munci tihnite de dimineaţă. Piuie ei ce piuie cu cartelele lipite de aparatele acelea portocalii până ce ajung la o cetăţeană dolofană şi învelită în cârpe de nu i se vedeau decât ochii. Îi arată legitimaţia, iar ea în loc de bilet le serveşte o scuză care s-a dovedit satisfăcătoare pentru cei trei men in balck: Nu vedeţi că nu am nici cu ce mă încălţa? De unde belet? Şi adăugând uitându-se în jos: vorba la un ţigan „am păcălit iarna cu o pereche de tenişi”.
Am coborât gândindu-mă la vorbele astea şi întrebându-mă cu ce am păcălit eu oare iarna? Nu am păcălit-o cu nimic, m-a păcălit ea pe mine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu