Din uichend

După o călătorie cu maxi taxi în condiţii de navetişti, cu plecare la 13:15 din Bucureşti şi sosire la 19:45 în Sighişoara, cu greu mai găseşti energie şi chef ca să mai vizitezi oraşul medieval peste care ninge liniştit zăpada mieilor. Dar am urcat puţin, doar cât să dăm cu nasul şi să bifăm un obiectiv turistic cu care românii se mândresc pentru că atrage atâţia străini anual. Însă e o aventură, de multe ori neplăcută, să ajungi aici. Pe Valea Prahovei se circulă bară la bară. DN1 este deja o vedetă capricioasă a România. Dacă alegi trenul, crezând că vei face mai puţin timp, te înşeli: pe porţiunea Sinaia - Comarnic se circulă pe o singură linie aşa că sunt întârzieri de peste o oră. Dar ţara noastră e frumoasă, oamenii sunt primitori, mâncarea este multă şi bună.



Seara am dormit în Daneş, un sat-oraş la 5 km de Sighişoara, pe acolo pe unde se dorea acum câţiva ani construirea celebrului Dracula Park. În Daneş, casele se înşiruie de-a lungul drumului ce duce la Mediaş. Un singur bloc de patru etaje schimbă ritmul lin al caselor tip cu o fereastră la stradă şi cu o cruce pictată pe zid imediat sub straşină. Blocul acela ar fi trebuit să facă diferenţa între sat şi oraş. Dar este de fapt nelipsita nucă în perete specific românească.



Am fost cazaţi la Domeniul Dracul Daneş care are pensiune, han, centru ecvestru cu cai şi ponei, fermă cu struţi, păuni, găinuşe pitice, porumbei de toate rasele, capre, vaci scoţiene… Recunosc că mi-a fost frică să dorm noaptea într-un loc numit atât de ptiu, Doamne, iartă-mă! Când am luat taxiul din Sighişoara am spus că vrem la Daneş, la pensiune, iar taximetristul ne întoarce vorba: unde, vreţi, la Dracu? Şi era noapte, frig, ningea, eram obosite după un drum lung care duce la…



Duminică am dat o raită şi prin Dumbrăveni, oraş înfloritor în perioada imperiului habsburgic, cu o istorie impresionantă şi aflat acum într-un declin vizibil. Am vizitat catedrala armenilor catolici care în secolul al XVII-lea era o comunitate puternică şi privilegiată. Acum în Dumbrăveni am sunt doar 18 armeni. Apoi am văzut castelul Apafi, construit pe la 1552 şi aflat momentan în ruină. Totuşi se pare că i s-a pus gând bun aşa că primăria împreună cu RMNR-ul şi Fundaţia Armeană din Dumbrăveni vor să-l restaureze. Şi catedrala va intra în consolidare cât de curând.





Catedrala din Dumbrăveni

La plecare a ieşit soarele şi se mai înmuiase gerul. Eram optimistă. Poate că se va face totuşi ceva, iar oraşul ăsta letargic se va trezi din nou ca frumoasa din pădurea adormită.





Castelul Apafi