cvkefvwcms,.cmwFI

nu ştiu dacă s-a prins vreunul că mie mi s-a cam luat de scris pe blog. mi se luase de mult, dar acum nu mai am chef de scris nici măcar asta, adică tot ce scriu acum. nu-mi place să scriu pentru alţii despre ce fac azi, nici să arunc un cântec de pe youtube aşa doar să arăt ca mai sunt şi eu pe undeva şi ca ascult rock. si nici pozele gen „eu şi marea”, „eu şi vârful omu” nu-mi plac.
la inceput voiam sa scriu despre evenimentele simandicoase la care particip - de cele mai multe ori în calitate de pişcotar, de multe ori fiind ceva între pişcotar şi organizator şi de cateva ori numărmându-mă printre organizatori (aici se poate face repede conexiunea cu numărându-se printre victime). de fiecare dată simţindu-mă încurcată, nelalocul meu, singură şi cu ochii pe ceas, de s-ar termina odata! am abandonat multe din ideile care mă entuziasmaseră. în unele se pare că încă mai cred pentru că mi se îmtâmplă să strâng materiale de tot felul pentru a le realiza.
şi iată-mă colecţionând revistele 24-fun, şapte seri şi time out pentru că mă interesa modul de evoluţie a reclamei,
iată-mă făcând poze cu haine pentru că vreau să înţeleg de ce oamenii se îmbracă cum se îmbracă,
iată-mă scriindu-mi zilnic jurnalul încercând să pricep ceva din ceea ce sunt şi poate că într-un fel filozofic (acest cuvânt se va pronunţa neutru, dar accentând pe ici pe colo, aşa ca şi cum ai dicta un număr de telefon – nici să nu audă toată lumea, dar nici să nu se înţeleagă cumva greşit) caut un sens, inventând sensuri şi văzând legături acolo unde colcăie cel mai mucilaginos absurd,
iată-mă îmbogăţindu-mă, adunând cu avariţie informaţii, poveşti, fapte, vieţile celorlalţi... şi îngropându-le foarte adânc prin caiete, sertare sau în ungherul unori crieri. uite aşa precum un om de prin Hunedoara, îmbrăcat ca vai de el, care mi-a spus cum a recuperat el de la statul român 12 kg de bani de argint (cocoşei cum li se spune) şi 2 kg de aur pe care îi ţine la bancă.
chiar mi s-a luat.
GATA !