labirint

Labirintică după-amiază mi-a fost ieri. Cică hai să căutăm strada Petru Rareş că-i acolo un depozit de carte. Iar când eşti pornit pe cumpărat carte întrebi pe oricine întâlneşti în cale (vânzătoare, taximetrist, trecătoare, turist, pierde-vară, navetist, librăreasă) că aveţi idee unde-i strada cutare? Şi umeri se ridică, şi capete se pleacă, şi nu-uri ţâşnesc. Unii, ca să nu spună că nu ştiu, te trimit pe colo, ba de dincolo, sau ajungi la magazinul cutare şi mai intrebi... Hai s-o luăm pe aici, zic şi merg de-amboulea până la capăt de bulevard, ca-n viaţă. Mă, şi ajungem! Să-ţi vină să crezi? Bine, nu chiar acolo. Era un depozit de pe bulevardul Al. I. Cuza. Şi cei de acolo, au fost drăguţi (asta ne-a spus-o mai târziu încasatoarea de la depozitul concurent) şi ne-au explicat cum să ajungem pe strada Petru Rareş. Nu am mai mers mult. Am ajuns la fix, cu jumătate de oră înainte de închidere. Şi să vezi chestie... zeci de rafturi, ca la supermarchet, garnisite cu volume nou-nouţe. Edituri de care nici nu ştiam, titluri nebănuite amestecate cu nume celebre... vraişte. Un dedal de hârtie. Şi nimeni altcineva în afară de noi. Am răscolit printre cărţi, m-am rătăcit printre corpurile metalice de bibilotecă neorânduită, am ales mult şi bine, mai mult A., mai bine eu. Un sfert de oră după ce trebuia să se închidă, la casă, trebuia să mă hotărăsc între Urbancolia şi Amos Oz. Hai, repede, domşoară, că trebuia să închid demult! Şi ghici ce-a rămas? Iar A. mă întreabă la final, după ce şi-a luat vreo 15 titluri şi mai avea bani numai de o carte: Ana Karenina sau Degete mici ? Degete mici, zic. Şi totalul a sărit de 370 de lei. Cu o reducere de 20%. Mai târziu, în 105, cu Amos Oz în mână, am mai deschis un labirint.