ceva mai vesel (evident nu din partea mea)

Joi am avut din nou o agendă încărcată şi ca de obicei m-am ambiţionat să biferz tot ce mi-am propus. (citesc Fr. Thom, Limbajul de lemn, şi cred că m-am molipsit puţin, dacă nu eram deja).

Joi am căutat lupe, nu cu lupa, ci cu intuiţia. Am nişte promisiuni de la Muzeul Filatelic. Dacă domnii de acolo se vor ţine de cuvânt mă voi duce să-l vizitez cu mai mult interes decât am făcut-o ultima dată.

După întâlnirea de afaceri optice, am prins şi cursul de engleză la jumătate. Eram la lecţia despre Valentine's Day şi aveam ca temă de căutat o poezie de dragoste. Mie îmi place asta. Dar nu e scrisă de un englez, unfortunalty, aşa că nu mi-am onorat tema.

Din engleză, am dat-o pe franceză, la 7, la IFB, la o lectură din cartea J'habite dans la télévision, în prezenţa monocromă a autoarei Chloé Delaume. Timidă, însetată, privind spre nicăieri, cu o mină tristă, vorbind ca un casetofon, serioasă ca o pisică, toată numai bocanci şi coiffure sauvage, a citit vreo ora jumate aproapte toată cartea. Un melanj de statistici, poezie expresionistă, naraţiune ironică, fatalism, anticonsumerism, citate repetate ca un laitmotiv din Patrick Lelay (La télévision, c'est une activité sans mémoire). M-a ţinut în priză, n-am ce zice, dar nu am reuşit să stau şi la discuţiile informalo-formale de după, alături de Mircea Martin, Bogdan Ghiu şi alţi câţiva cărunţi literaţi ca să servim împreună din sărăţelele pregătite de organizatori.

M-am grabit să ajung la 9, la un concert Ada Milea, undeva printr-un club autohton, în Piaţa Victoriei. Prietenii mă aşteptau deja. Am intrat fără bilet, bineînţeles. Nu am consumat nimic pentru că meniul nu e de nasul meu, mi-era foame, dar am suportat cu stoicism ronţăind din veselia muzicii vreo oră-două după care am fugit să prind ultimul metrou căci bani de taxi vă daţi seama că nu am.