pişcotarul

Am primit următoarele întrebări simpatice : Ce e un pişcotar? Un om care mănâncă pişcoturi? Sau un fabricant de pişcoturi? Să "încerc o definire a termenului"?

Pişcotar e un cuvânt care ar fi trebuit să se găsească în noul DOOM între pişcot şi pişicher, dar nu se găseşte. Ca dovadă în plus, pişcotarul este un clandestin al culturii, un neica-nimeni (şi cuvântul ăsta a scăpat de DOOM), un linge-blide culturale, un amator, un veleitar, un "însetat de cultură", un coate-goale, un maţe-fripte, un ratat...

Junimea îi numea caracuda: un grup de oameni care stătea deoparte, care nu se înghesuiau la discuţii, dar care erau primii la mesele de după.

Pişcotarul e un om atras de cultură. Unde-i un vernisaj, o lansare, un discurs, o conferinţă, o întâlnire, un prilej... ţop şi el. Este bine informat: este printre primii care citeşte 24-fun sau Şapte seri. Ştie tot ce mişcă-n oraş. Şi nici nu lasă să-i scape ceva. Şi pentru ce vine? Pentru... pişcoturi, nu?. Adică pentru gustarea de la final. Pentru că, orice eveniment care se respectă, îl respectă pe participant cu un suc, cu un păhărel cu vin, cu o prăjiturică, cu un fornetii, cu un fursec sau, la casele mai mari, cu sandviciuri şi şampanie. Mulţi spun că mai ales pentru asta vine pişcotarul la evenimentul lor. Dar nu e întotdeauna aşa. Dacă nu aş face parte din categoria asta, nu aş zice. Da, e mişto să mănânci seara în oraş în compania marilor oameni de cultură ai acestei naţii. Nu mulţi se pot lăuda cu asta. Pişcotarul însă da. Numai că nu e întru totul pe dinafară, mai ştie şi el câte ceva sau chiar mai mult de atât. Sunt oameni cu facultate de artă sau litere sau conservator, care "pierzând pariul cu viaţa" au ajuns să creadă că şi câinii mănâncă din firimiturile ce cad de la masa stăpânilor lor. Iar masa "stăpânilor" nu e chiar aşa de bogată pe cât se aşteptau ei. Şi acum nu mă mai refer la cele de-ale gurii, ci la cele ale gurii, la ceea ce se promite şi la ceea ce nu se dă, la un tam-tam fără acoperiere, la un urlet mut. La multe lansări se dezbat cărţi pe care nu le-a citit nimeni dintre cei care "iau cuvântul" sau cei care prezintă la vernisaj nu au văzut expoziţia, dar ştiu să facă slalom cu vorbele.

Şi dacă vii "însetat de cultură", cum am zis la început, şi, îmbătat de cuvinte, pleci mort de foame culturală, măcar cu un pişcot să te fi ales.

Mulţumesc site-ului www.pescarul.net de unde am pescuit frumoasa caracudă.