sâmbătă, 19 ianuarie 2008

Cântarea României - zoom optic

Caut pe youtube filmulţe despre şi gasesc doar două. Unul care începe cam aşa:
1977 a fost marcat şi de desfăşurarea primului festival naţional cîntarea româniei... Şi un altul cu muzică simfonică şi imagini cazone.

Văd Şoimi români, dau click şi : Nimic în lume nu-i mai sfânt
Şi mai frumos pe-acest pământ,
Decât să mori ca luptător,
Înfăşurat în tricolor

Sar peste Cântece patriotice – stima noastră şi mândia şi ajung la Treceau batalioane române Carpaţii, nelipsit din repertoriul de cântece al profei de chitară din liceu: De-o fi să ne-ngropăm de vii..., iar pe fundal un carcalete de poze cu domnitori, biserici, soldaţi, hărţi, ţărani, Eminescu, steme, Cazinoul din Constanţa, apus de soare, tranşee, troiţe, C. Z. Codreanu, Branul, stânci etc.

Las asta şi trec la Cenaclul Faclăra – Totuşi există iubire cântat de spectatori.

Nu părăsesc cenaclul, ci văd La o cană cu vin cântat de spectatori : sunteţi în transmisie directă cu veacul următor, zice o voce masculină şi camera rămâne pe zâmbetele cu gura până la urechi a unor tineri care se leagănă stânga-dreapta tot filmul. Versurile : Aseara te-am aşteptat
Si n-ai venit
Poate te-ai suparat
Poate-ai adormit

R: Deseara sa nu m-astepti
Deseara n-am sa vin
Pentru doua vorbe
La o cana cu vin
Deseara sa nu m-astepti
O, nu, n-am sa vin
Pentru-un "buna seara"
Atat si-o cana cu vin

Hipnoză. Nu mă pot dezlipi de spectacol. Caut mai departe: aceiaşi tineri şi Păunescu citind scrisori primite de la public: Dacă nu eram român, fugeam în România, scria unul din Giurgiu (îi era Dunărea aproape, poate s-o fi gândit să zică din...). Apoi succesiune de cântece patriotice şi imagini ca şi în filmul cu batalioanele. La Club T şi Cenacul Flacăra dau de Anda Călugăreanu cântând patetic la chitară Noi, nu! de Labiş. Şi mi se face dor de Anda Călugăreanu. Părăsesc cenacul şi aleg O portocală. Da, da, da, chiar aşa ! Şi apoi Povestea lui Oache din Maria Mirabela. Apoi Monosilab de toamnă doar cât să trec la George Bacovia Decor cam aşa:

Copacii albi, copacii negri (un copac jumate alb, jumate negru)
Stau goi în parcul solitar (o bancă în parc)
Decor de doliu funerar
...(copac desfrunzit)
Copacii albi, copacii negri.
(un copac jumate alb, jumate negru – vezi mai sus)

În parc regretele plâng iar
...( o bancă sub un copac în parc sau un copac sub o bancă în parc sau un parc sub o banca într-un copac)


Cu pene albe, pene negre (o pană neagră, o pană gri)
o pasăre cu glas amar (un pelican de oţel în New-York)
Străbate parcul secular ... (un carusel în apus de soare)
Cu pene albe, pene negre ...
(o pană neagră, o pană gri – vezi mai sus)

În parc fantomele apar ...
(trei luptători din războiul de independenţă)

Si frunze albe, frunze negre;
(o picătură de rouă pe o frunză verde)
Copacii albi, copacii negri; . (un copac jumate alb, jumate negru – vezi mai sus)
Si pene albe, pene negre,
(o pană neagră, o pană gri – vezi mai sus)
Decor de doliu funerar
...(copac desfrunzit – vezi mai sus)

În parc ninsoarea cade rar ...
(o bancă galbenă plină de zăpadă roz)

Pe fundal o muzică psihedelică neidentificată.

Închei cu Tudor Gheroghe şi cu Au înnebunit salcâmii, periplul meu muzical şi vizual.

Un comentariu:

Anonim spunea...

Apropo de rememorari
Cenaclul flacara... ce vremuri!
Mistretul cu colti de argint... (oare de ce porcii domestici n-au colti?)