paravan – van – închisoare – soare
paşii se aud la fel peste tot ce aş călca chiar şi când îmi calc pe suflet se aud tot aşa
un munte se aruncă în mare departe undeva
iar aici seara între un pahar cu vin şi o brichetă o ultimă explicaţie lucidă
apoi încăperea se preschimbă în prea devreme pe când vremea în prea târziu
un ceas a stat – un ziar s-a îngălbenit – scaunul de lemn gol – tu
3 comentarii:
...asta e paharu meu de vin si pachetul meu de pall mall.... ca sa nu mai spun ca mi-am recunoscut si bricheta... da eu unde sint?
pana nu te apuci de fumat si de baut, nu putem crede in autenticitatea creatiei dumitale
apropo nu crezi ca ar fi fain sa faci niste haikuuri sau cum se numesc poeziile alea japoneze de 3 randuri?
imi place partea cu imi calc pe suflet. eu fac asta de ceva vreme, am incercat inainte sa il intorc cu fata la perete. nu a mers.
Trimiteți un comentariu