Dimineaţă m-a surprins că ningea cu nădejde, cu fulgi mari şi trainici. Mă aşteptam la o zi seacă şi apăsătoare, geroasă şi tăcută. Ningea. Nu am mai rezistat să privesc pe geam. Toată săptămâna am stat în spatele ferestrei şi am lăsat spectacolul hibernal să se desfăşoare fără mine. Trebuia să ies, să simt frigul în oase şi fulgii reci topindu-mi-se pe obraji sau aşezându-mi-se pe ochelari. Aveam chef să mă plimb prin parc, să văd ţurţurii înfundând burlanele clădirilor de pe Ştirbei Vodă şi zăpada acoperind copacii, băncile şi statuile din Cişmigiu. Dimineaţa, parcul este aproape pustiu. Un bătrân a coborât să ia apă de la izvorul lui Eminescu. Un băiat plimba un tekel cu hăinuţă ca un guler de pulover. O fată făcea, ca şi mine, poze pe unde se nimerea. Am întâlnit-o de mai multe ori. Îşi programase aparatul ca să o pozeze între doi copaci înzăpeziţi. Am fost o clipă tristă pentru singurătatea ei şi pentru performanţa aparatelor de a-l înlocui pe celalalt.
După o alee lăturalnică apăru o bătrână şi odată cu ea zeci de porumbei coborâră din copaci, pitiţi prin culcuşuri nebănuite şi se lăsară pe zăpadă în jurul nostru. Ne-am oprit amândouă şi am zâmbit, şi ne-am bucurat, şi am vorbit despre păsări şi oameni. Ea a făcut comparaţii, eu mă miram că porumbeii o urmau pe cărare ca şobolanii din Hamelin pe muzicantul din flaut. După ce s-a îndepărtat, porumbeii au zburat toţi înapoi în copaci. M-am mai întâlnit cu ea de câteva ori prin parc. Mi-a zis că cine se iubeşte se-ntâlneşte. Am făcut destule poze prin toate colţurile. Mi-au îngheţat mâinile în mănuşi de credeam că o sa-mi cadă unghiile. M-am mai încălzit în librăria de la Kreţulescu de unde mi-am luat de la reducere „În ţara Miticilor”, o carte de eseuri a Ioanei Pârvulescu pe care doream de ceva vreme să o citesc. Şi am citit câteva pagini azi până să ajung la petrecere.
Seara am fost la „ruperea turtei” fetiţei de un an a unei prietene. După excursia de dimineaţă, eram obosită şi pleoştită, fără chef de ieşit iar în ger. Dar m-am îmbrăcat o oră şi am luat pieptiş nămeţii. Şi de data asta oamenii de pe stradă mi s-au părut zâmbitori şi grijulii. Era să alunec şi o femeie mi-a strigat să fiu atentă, să-o iau încet. Era să pierd tramvaiul, dar vatmanul a deschis uşa special ca să urc. Aşa ceva, în zilele uscate, nu se prea face. Iar la petrecere, cine se jucau cu jucăriile copiilor? Adulţii. A fost o petrecere de copilăreală. Am montat jucării. Am vorbit ca la un an cu brum-brum, plufff şi ma-ma. Am mâncat tort în formă de prinţesă şi am băut suc de cactus.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu