Intru într-o farmacie să cumpăr antinevralgic şi în loc să mă întrebe de sănătate, farmacista mă întreabă dacă am card de fidelitate. N-am şi în plus nici nu ştiu în care dintre verigile lanţurilor de farmacii am intrat. Şi înainte de a-mi da cutiuţa cu medicamente îmi propune să-mi fac card pentru că voi avea un dicount de 5% la orice produs în toate farmaciile X.
Din ce în ce mai multe magazine vor să-şi fidelizeze clienţii adoptând metoda cardului. Ai card, ai parte de reduceri, de puncte pe care le poţi folosi pentru alte reduceri, de un cadou de ziua ta, de o atenţionare ("informare") când ţi-e lumea mai dragă pe telefonul mobil despre alte oferte sau promoţii sau premii încât la un moment dat mobilul devine greu de cărat şi agansat şi-ţi vine să-l arunci, dar atunci intervine Vodafone cu un sms prin care eşti îndemnat să-ţi activezi obţiunea cutare pentru a beneficia de o lună gratis de internet.
Mie mi-e lene să completez formulare, să aştept carduri, să le aranjez prin portofele. Prefer să pierd o reducere de 5% decât să am grijă dacă mi-am luat sau nu cardul de la supermarketul C... Dar sunt oameni destui care să agreeze această distracţie neguţătorească. Odată, la o coadă, era în faţa mea o persoană (nu neapărat de sex femeiesc) care şi-a deschis portofelul, iar din portofel a alunecat o limbă lungă pe care erau fixare, ca nişte papile gustative, toate cardurile posibile şi imposibile. Până i-a venit rândul nu a făcut decât să caute cardul potrivit pentru magazinul în care era. Devenise chiar palpitant pentru că se apropia de casă şi nu mai găsea ce căuta. Am zâmbit ironic în spatele lui, apoi am plătit preţul întreg, dar am primit totuşi gratis punga de plastic (ce vremuri!).
Azi însă am vrut să încerc ceva nou aşa că am spus da vânzătoarei de la un magazin de cosmeticale, recunosc că m-a tentat şi reducerea de 50% la un roll-on. De azi am card cu parfum. Unde l-oi fi pus oare?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu