Am o viaţă liniştită ca la 16 ani. Nu cred să am mai mult de 16 ani.
Nu am chef de scris.
Îmi place să ascult cât mai multe variante ale aceluiaşi cântec. Ascultând milonga sentimental în toate variantele pe care ţi le poate da deezer, dacă îi ceri, am descoperit o cântăreaţă argentiniană de tango, "La Dama del Tango", Mercedes Simone .
Discover Mercedes Simone!
La fel fac şi cu filmele: am văzut Medea în varianta Lars von Trier şi în varianta Pasolini (cu Maria Callas); Orfeu în trilogia lui Cocteau şi The Fugitive Kind (la noi s-a tradus Orfeu în infern) de Sideny Lumet.
Azi în troleu, un bătrân cu accent ardelenesc mi-a urat să nu îmbătrânesc niciodată. Am zâmbit. El credea că e un zâmbet de mulţumire, eu credeam că e un zâmbet autoironic pentru că aveam o stare sinucigaşă. Până la urmă am rânjit prosteşte. Zic asta acum când am stomacul plin cu supă de ciuperci, urechile pline de milonga şi o stare de sfârşit de noiembrie cu îngheţ, întuneric şi linişte adâncă.
4 comentarii:
De ce crezi inventarul trairilor tale, al privirilor tale, al linistii tale adinci e atat de important pentru noi, ceilalti, multi mai mici si mai goi? Si ce daca ai vazut trilogia lui Cocteau? Pe cine intereseaza asta? La ce ne foloseste, tot noua, celorlalti, faptul ca tu ai o viata linistita ca la 16 ani? Ce inseamna asta? Explica-te, sa patrundem si noi sensul marturisirilor tale.
nu-l asculta pe insul de mai sus....aşa de sigur pe el şi furios pe ceilalti....cam are nevoie de nişte cursuri de anger management domnul lector in fabula!
eu zic că moşneguţul ăla din troleu a avut o ultimă tresărire de orgoliu masculin şi ţi-a făcut avansuri, n-o fi aşa....hi hi hi?!
ca insul de mai sus, inainte de a frecventa un curs de anger management, punea o intrebare esentiala pentru toti bloggerii: de ce sa te citesc? ce invat de la tine? domnul adrian cretu, inecat, se pare, in propria logofilie "sinnloss", nu vede altceva decit furie si teama pe care, cel putin la fel de sigur pe el, o impartaseste celorlati, cu aceeasi aroganta care-l face pe un blogger ignorant sa se creada intelept si special...
îl salut cu respect pe domnul făuritor de întrebări esenţiale pentru amărâţii de bloggeri!
chestia e că trăim în plină democraţie (cel puţin până duminică!) şi nimeni nu este obligat să-şi caute înţelepciunea zilnică pe blog.
Trimiteți un comentariu