Băi Ţugui, sămoarămama, vindem nişte marijuana ?

...când madame Bovary se îndrăgosti de Don Quijote şi Hamlet fugi în lume cu Sancho Panza doar pentru că cele trei cărţi se găseau una peste alta pe noptieră, Flaubert degeaba mai striga printre copaci că madame Bovary c’est moi, ea îi tot răspundea je suis quijotienne, iar Hamlet întreba ce înseamnă asta? Aşa ceva nu există! se băga în discuţie şi Sancho. De dragul libertăţii lăsaţi persoanjele să-şi caute povestea, şoptea dintr-un fund de lume un om. Cine-i şi ăsta de-şi dă cu părerea, întrebară cu toţii? E Don Miguel, spuse cineva îmbrăcat fără doar şi poate mai elegant decât toţi. Ceva e putred aici! atunci toţi tăcură şi se uitară într-acolo de unde se auzeau bătăi scurte ca un galop al Rosinantei pe pietrele unui drum. Nimeni nu ştiu ce e cu zgomotul acela. Trebuie să precizez că niciunul nu auzise de google cu toate că gâlceava asta şi de la el li se trăgea, dar mai ales de la mine. Însă nici pe mine nu mă cunoşteau şi nici cum se aude o tastatură de laptop HP compaq 6715s nu aveau de unde să ştie