jocul de-a greva

Mama zice că-mi storc capul pe tot felul de prostii... blogul fiind una dintre ele. Dar dacă tot n-am viaţă personală, adică nu gătesc, nu cresc copii, nu-mi caut bărbatul pe la vecina... mai scriu şi eu din când în când despre ciudăţenii sau banalităţi ale vieţii. În plus, scrisul e un fel de a mă împăca sau adapta la ciudăţeniile şi banalităţile astea. Un om din Coasta de Fildeş, un ivorian adică, mi-a spus odată că negrii dansează pentru a exorciza răul, că dansul e forma lor de-a rezista opresiunii coloniştilor, foametei şi tuturor celorlalte greutăţi africane mediatizate sau nu. Imediat m-am gândit că şi pentru mine scrisul e o exorcizare a... mai văd eu a ce. Azi o să povestesc despre sâmbătă, când mi-am lepădat hainele mele de pişcotar şi am îmbrăcat haine de gală pentru că am mers la un restaurant italienesc. Nu vreau să mă laud că ia uite unde mă duc io, ci vreau să spun despre una dintre discuţiile la care s-a ajuns. Bine, că la început am vorbit despre chestiile de convenienţă, de suprafaţă, plictisitoare şi fade, dar după o masă copioasă în stil românesco-italienesc (am aflat de curând că acest gen de mâncare se numeşte... ţin-te bine! fusion), am vorbit şi chestii mai interesante. Şi din una în alta, mi-a venit o idee: cum ar putea arăta o grevă a muzeografilor (ăia de lucrează în muzee, prăfuiţii ăia pierduţi printre obiecte şi uitaţi de Dumnezeu, dar mai ales de minister când se stabileşte bugetul)? Scenariu: se va pleca de la Muzeul Satului. Salariaţi purtând în mâini coase, furci, străchini şi linguri de lemn vor mărşălui pe Şoseaua Kiseleff spre Guvern. Pe drum li se vor alătura muzeografii de la Muzeul Zambaccian ajutaţi de Baba, Luchian, Tonitza şi alţi doritori de-a solidariza cu greviştii. De la Geologie vor veni cu pietre, cataroaie şi semi-preţioase mici şi colorate ca ploaia de vară... De vizavi, de la Ţăran, muzeografi şi muzeografe vor purta straie de duminică, iar de la Antipa vor prezenta colecţia fabuloasă de fluturi, însoţită de vulpea, ursul şi capra neagră toate împăiate. Marşul va continua de la Guvern, pe Calea Victoriei, pe tronsonul principal, spre Palatul Parlamentului. Muzeul George Enescu va acompania sloganurile greviste cu arii celebre din Verdi (vezi Aida) sau marşuri de Mozart şi Schubert etc. Grosul va fi asigurat de Muzeul de Artă şi Muzeul Colecţiilor de Artă care vor fi flancaţi de Brâncuşi, Rembrandt, Domenico Venetiano, El Greco, Zurbaran şi mulţi alţii. Nu se vor lăsa mai prejos nici Muzeul de Istorie cu-al lui trei coifuri puse unul peste altul sau Filatelic, cu timbre şi plicuri. Neconvenţional ca de obicei, MNAC-ul va juca rolul spărgătorului de grevă. Astfel adunaţi cu toţii, muzeografi din toate vitrinele capitalei, vor protesta în faţa Parlamentului şi nu vor obţine, evident, nimic. După aşa o grevă aiuristică, ar mai merge o pizza. Dacă până săptămâna viitoare nu mai scriu pe blog, e clar: m-au umflat unii şi m-au acuzat de instigare la... cultură. Paraziţii!!!